1 Când aud în depărtareal luptei sgomot mare,
Atunci ştiu că mulţi sunt prinşi de păcatul viclean.
Îndoiala şi frica ’nzădar îmi fac chemare,
Nimic nu m’a scoate din Canaan.

Refren:
Eu locuesc pe munte, sub un cer clar şi senin;
Eu beau din izvorul care totdeaunai plin.
O da! eu mă hrănesc cu mană careo aflu pe deplin,
Căci eu locuesc în Canaan.

2 Jus furtuna şi ’ndoiala lumea o frământă;
Omenimea e in luptă cu vechiul duşman.
Sigur sunt cua mea viaţă în cetatea sfântă,
Şi n’am frică căci sunt in Canaan. [Refren]

3 Bată vântul cât îi place, nimic numi va face;
Adăpost şi siguranţă la Domnul eu am.
Acolo e strălucire, linişte şi pace,
Eu pe veci sunt sigur in Canaan. [Refren]